încheia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I.
Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦
Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni.
II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦
Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦
Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la...
2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. –
Lat. inclavare.