încheietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații.
2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. –
Încheiat +
suf. -ură.