încheietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma)
Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton.
2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte).
3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (
Sideritis montana). ♦ (
Bot.;
reg.) Vulturică. –
Încheia +
suf. -tor.încheietor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÎNCHEIETÓR, încheietori, s. m. 1. (
Înv.; în sintagma)
Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. –
Încheia +
suf. -tor.încheietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încheietór (
înv.)
s. m.,
pl. încheietóriîncheĭetor (Dicționaru limbii românești, 1939)încheĭetór n., pl.
oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr.
tire-bouton).