in (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)in s. n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). –
Mr.,
megl.,
istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR),
cf. alb. lji (Philippide, II, 646),
it.,
sp. lino, prov.,
fr. lin, cat. lli, port. linho. –
Der. inar, s. m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu
suf. de agent -
ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din
lat. linarius);
inărie, s. f. (teren cultivat cu in);
inărică, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor);
inăriță, s. f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria);
inișor, s. m. (plantă, inăriță);
iniță, s. f. (tesovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea);
ineață, s. f. (in sălbatic, Linum perenne);
inuță, s. f. (plantă, Anagallis arvensis);
iniște, s. f. (teren cultivat cu in).