inaptitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INAPTITÚDINE s. f. (
Livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din
fr. inaptitudine.inaptitudine (Dicționar de neologisme, 1986)INAPTITÚDINE s.f. Lipsă de aptitudine, nepricepere. [Cf. fr.
inaptitude].
inaptitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)INAPTITÚDINE s. f. lipsă de aptitudine; nepricepere. (< fr.
inaptitude)
inaptitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)*inaptitúdine f. (
in- și
aptitudine; fr.
inaptitude; lat.
in-eptitúdo). Lipsă de aptitudine.
inaptitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inaptitúdine (i-nap-/in-ap-) s. f.,
g.-d. art. inaptitúdinii