inapt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din
fr. inapte.inapt (Dicționar de neologisme, 1986)INÁPT, -Ă adj. Neapt, nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu, o sarcină etc. [< fr.
inapte].
inapt (Marele dicționar de neologisme, 2000)INÁPT, -Ă adj. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc. (< fr.
inapte)
inapt (Dicționaru limbii românești, 1939)*inápt, -ă adj. (
in- și
apt; fr.
inapte. V.
inept). Care n´are aptitudinĭ, incapabil:
persoană inaptă la afacerĭ.inapt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inápt (i-napt/in-apt) adj. m.,
pl. inápți; f. ináptă, pl. inápte