inariță - explicat in DEX

inariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul² cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In² + suf. -ariță.

inariță (Dicționaru limbii românești, 1939)
ináriță f., pl. e (d. in). Ilf. O buruĭană care crește supt [!] apă pin [!] lacurĭ și bălțĭ maĭ micĭ (nájas minor). V. inăriță.

inariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ináriță (plantă) s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe