inanimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din
fr. inanimé.inanimat (Dicționar de neologisme, 1986)INANIMÁT, -Ă adj. (
adesea s.) Neînsuflețit. [Cf. fr.
inanimé, lat.
inanimatus].
inanimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INANIMÁT, -Ă adj. (și s.) neînsuflețit. (< fr.
inanimé, lat.
inanimatus)
inanimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inanimát (i-na-/in-a-) adj. m.,
pl. inanimáți; f. inanimátă, pl. inanimáte