inamovibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INAMOVÍBIL, -Ă, inamovibili, -e, adj. Care nu poate fi transferat, înlocuit sau destituit din funcție. ♦ (Despre o funcție) Din care nu poate fi destituit cineva. – Din
fr. inamovible.inamovibil (Dicționar de neologisme, 1986)INAMOVÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi destituit, înlocuit sau transferat din funcția pe care o deține. ♦ (
Despre o funcție) Din care nu poate fi destituit cineva. [Cf. fr.
inamovible, it.
inamovibile].
inamovibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INAMOVÍBIL, -Ă adj. (despre funcționari) care nu poate fi destituit, înlocuit sau transferat din funcție. (< fr.
inamovible)
inamovibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inamovíbil (i-na-/in-a-) adj. m.,
pl. inamovíbili; f. inamovíbilă, pl. inamovíbileinamovibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inamovibil a. care nu poate fi destituit, nici mutat într’un mod arbitrar:
judecător inamovibil.inamovibĭl (Dicționaru limbii românești, 1939)*inamovíbĭl, -ă adj. (d.
amovibil; fr.
-ible). Care nu poate fi destituit, nicĭ mutat în mod arbitrar:
judecător inamovibil.