inanitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INANITÁTE s. f. (Rar) Deșertăciune, vanitate, zădărnicie. – Din
fr. inanité.inanitate (Dicționar de neologisme, 1986)INANITÁTE s.f. (
Rar) Deșertăciune, vanitate, zădărnicie. [Cf. fr.
inanité, it.
inanità, lat.
inanitas < lat.
inanis – gol].
inanitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INANITÁTE s. f. deșertăciune, vanitate, zădărnicie. (< fr.
inanité, lat.
inanitas)
inanitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*inanitáte f. (lat.
inánitas, -átis, d.
inánis, vid). Inutilitate, vanitate, deșertăciune:
inanitatea gloriiĭ.inanitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inanitate f. golul și deșertăciunea unui lucru.