înălțare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
înălța și rezultatul ei. ♦ (
Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊
Înălțarea (
Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paști; Ispas. ♦
Fig. Progres, dezvoltare. –
V. înălța.