înălțător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care înalță;
fig. care ridică din punct de vedere spiritual.
2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. –
Înălța +
suf. -ător.