impulsiune (Dicționar de neologisme, 1986)IMPULSIÚNE s.f. v.
impulsie.
impulsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.impulsiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie.
impulsiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*impulsiúne f. (lat.
impúlsio, -ónis, d.
im-pulsus, part. d.
im-péllere, a îmboldi, a împinge. V.
pro-pulsiune). Împingere, mișcare comunicată pin [!] izbire saŭ dilatare.
Fig. Impuls, îndemn, îmboldire, încurajare.
impulsiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impulsiune f.
1. mișcare comunicată unui corp de către altul;
2. fig. excitare, mobil.