importa - explicat in DEX

importa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPORTÁ¹, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

importa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPORTÁ², pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

importa (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPORTÁ¹ vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].

importa (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPORTÁ² vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

importa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPORTÁ¹ vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)

importa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPORTÁ² vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)

importa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
importá (a ~) vb., ind. prez. 3 impórtă

importà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă ?