impopular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPOPULÁR, -Ă, impopulari, -e, adj. (Rar) Care nu se bucură de simpatia, de aprobarea poporului; nepopular. – Din
fr. impopulaire.impopular (Dicționar de neologisme, 1986)IMPOPULÁR, -Ă adj. (
Rar) Care nu este pe placul, pe gustul poporului; nepopular. [Cf. fr.
impopulaire].
impopular (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPOPULÁR, -Ă adj. nepopular. (< fr.
impopulaire)
impopular (Dicționaru limbii românești, 1939)*impopulár, -ă adj. (lat.
in-, ne, și
popularis). Care nu e în interesu poporuluĭ orĭ nu place poporuluĭ:
lege impopulară, ministru impopular. Adv. În mod impopular:
a proceda impopular.impopular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impopulár adj. m.,
pl. impopulári; f. impopuláră, pl. impopuláre