implant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLÁNT, implanturi, s. n. (
Med.) Organ sau țesut care se implantează. – Din
fr. implant.implant (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLÁNT s.n. (
Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl.
-te. / < fr.
implant, cf. lat.
in – în,
plantare – a planta].
implant (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr.
implant)
implant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)implánt s. n.,
pl. implánturi