implantare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLANTÁRE, implantări, s. f. Acțiunea de
a implanta și rezultatul ei; implantație. –
V. implanta.implantare (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantație. ♦ Introducere sub piele a unui medicament sau a unui țesut, care se resoarbe treptat. [<
implanta].
implantare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IMPLANTÁRE (‹
implanta)
s. f. Procedeu terapeutic care constă în introducerea pe cale chirurgicală, sub piele sau în mușchi, a unui medicament (
ex. cristale de foliculină) sau a unui țesut străin care se resoarbe treptat, acționând în felul acesta un timp îndelungat.
implantare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)implantáre s. f.,
g.-d. art. implantắrii, pl. implantắri