impiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (
Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din
lat. impius, fr. impie.impiu (Dicționar de neologisme, 1986)IMPÍU, -ÍE adj. (
Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat.
impius, cf. fr.
impie].
impiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPÍU, -IE adj. care manifestă indiferență sau dispreț față de religie. (< lat.
impius, fr.
impie)
impiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*ímpiŭ, -ie adj. (lat.
impius. V.
pios).
Rar. Nelegĭuit, care nu respectă cele sfinte, nicĭ morala:
om, lucru impiŭ. – Maĭ des
impíu, -íe (fr.
impie).