imitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de
a imita și rezultatul ei; imitație. –
V. imita.imitare (Dicționar de neologisme, 1986)IMITÁRE s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. [<
imita].
imitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imitáre s. f.,
g.-d. art. imitắrii; pl. imitắriimitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de
a imita și rezultatul ei; imitație. —
V. imita.