imita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMITÁ, imít, vb. I.
Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva.
2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din
fr. imiter, lat. imitari.