imigrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMIGRÁȚIE, imigrații, s. f. Imigrare;
p. ext. situația, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată. – Din
fr. immigration.imigrație (Dicționar de neologisme, 1986)IMIGRÁȚIE s.f. Imigrare. [Gen.
-iei, var.
imigrațiune s.f. / cf. fr.
immigration].
imigrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMIGRÁȚIE s. f. 1. imigrare; situație a celui imigrat. 2. totalitatea imigrărilor dintr-o anumită perioadă. (< fr.
immigration)
imigrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imigráție (imigrare)
(-mi-gra-ți-e) s. f.,
art. imigráția (-ți-a), g.-d. art. imigráției; pl. imigráții, art. imigráțiile (-ți-i-)imigrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMIGRÁȚIE, imigrații, s. f. Imigrare;
p. ext. situația, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată. — Din
fr. immigration.