imigrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de
a imigra și rezultatul ei; imigrație. –
V. imigra.imigrare (Dicționar de neologisme, 1986)IMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; stabilire într-o țară străină; imigrație. [<
imigra].
imigrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imigráre (acțiunea de a imigra)
(-mi-gra-) s. f.,
g.-d. art. imigrắrii; pl. imigrắriimigrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de
a imigra și rezultatul ei; imigrație. —
V. imigra.