iluziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.iluziune (Dicționar de neologisme, 1986)ILUZIÚNE s.f. v.
iluzie.
iluziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*iluziúne f. (lat.
illúsio, -ónis, d.
illúdere, a înșela, a amăgi, d.
ludus, glumă. V.
aluziune). Aparență înșelătoare:
a produce iluziunea omuluĭ onest. Cugetare himerică:
a te nutri cu iluziunĭ. – Și
-úzie.iluziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iluziune f.
1. aparență înșelătoare, eroarea simțurilor sau a spiritului ce face să vază lucrurile altmintrelea de cum sunt;
2. fig. cugetări himerice:
a se nutri cu iluziuni.iluziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.