iluzionism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie.
2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. illusionnisme.iluzionism (Dicționar de neologisme, 1986)ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; scamatorie.
2. (
Arte) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. [< fr.
illusionnisme].
iluzionism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILUZIONÍSM s. n. 1. profesiunea iluzionistului. ◊ prestidigitație. 2. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. 3. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă. (< fr.
illusionnisme)
iluzionism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iluzionísm (-zi-o-) s. n.iluzionism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie.
2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. illusionnisme.