iluziona - explicat in DEX

iluziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

iluziona (Dicționar de neologisme, 1986)
ILUZIONÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) amăgi, a(-și) face iluzii. [Pron. -zi-o-. / < fr. illusionner].

iluziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILUZIONÁ vb. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii. (< fr. illusionner)

iluziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză

iluziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. illusionner.

iluzionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iluzionà f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-și face iluziune.