iluminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILUMINAȚIÚNE, iluminațiuni, s. f. v. iluminație.iluminațiune (Dicționar de neologisme, 1986)ILUMINAȚIÚNE s.f. v.
iluminație.
iluminațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*iluminațiúne f. (lat.
illuminátio, -ónis. V.
luminăcĭune). Acțiunea de a ilumina. Luminĭ multe așezate simetric cu ocaziunea uneĭ sărbărĭ [!].
Fig. Lumină (inspirațiune) subită pe care, după cum se crede, Dumnezeŭ o răspîndește une-orĭ în suflet. – Și
-áție. Pop.
lumináție (rus.
lĭumináciĭa). V.
dunanma.iluminațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iluminați(un)e f.
1. aprindere de focuri în semn de veselie;
2. lumini dispuse cu simetrie la o serbare;
3. fig. lumină supranaturală, inspirațiune subită.
iluminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație.