ilmenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din
fr. ilménite.ilmenit (Dicționar de neologisme, 1986)ILMENÍT s.n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. [Cf. fr.
ilménite, rus.
ilmenit <
Ilmen – lac în fosta U.R.S.S.].
ilmenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILMENÍT s. n. oxid natural de fier și titan, în unele șisturi cristaline. (< fr.
ilménite)
ilmenit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ILMENÍT (‹ fr; {i},
Ilmen)
s. n. Titanat natural de fier, de culoare cenușie-neagră, cu luciu semimetalic și aspect de mase granulare compacte sau de granule diseminate în roci. Apare în pegmatite, în filoane intruzive de minereuri fier-titanifere, în aluviuni metalifere; conține 31,6% titan.
ilmenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ilmenít s. n.ilmenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. — Din
fr. ilménite.