ilicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme;
p. ext. necinstit. – Din
fr. illicite, lat. illicitus.ilicit (Dicționar de neologisme, 1986)ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (
p. ext.) necinstit. [< lat.
illicitus].
ilicit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILICÍT, -Ă I.
adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr.
illicite, lat.
illicitus)
ilicit (Dicționaru limbii românești, 1939)*ilícit, -ă adj. (lat.
illicitus, d.
in-, ne, și
licitus, permis. V.
licență). Oprit de lege saŭ de morală:
cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals
ilicít (după fr.).
ilicit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ilicít adj. m,
pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíteilicit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme;
p. ext. necinstit. — Din
fr. illicite, lat. illicitus.