ilicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. –
Ilicit +
suf. -itate.ilicitate (Dicționar de neologisme, 1986)ILICITÁTE s.f. (
Jur.) Caracterul a ceea ce este ilicit; interzicere a unui lucru, a unei acțiuni prin lege. [Cf. it.
illeceita].
ilicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. —
Ilicit +
suf. -itate.