iliac - explicat in DEX

iliac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

iliac (Dicționar de neologisme, 1986)
ILIÁC, -Ă adj. (Anat.) Așezat în partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

iliac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILIÁC, -Ă adj. în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)

iliac (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (lat. iliacus, d. ilia, pîntece, coaste. V. ie 2). Anat. De la șoldurĭ: osu iliac.

iliac (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (d. ileon, ileum). De la ileon: durerĭ iliece (cînd se astupă ileonu).

iliac (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
iliác, -i, s.m. – (bot.) Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). Semnalat în M-ții Rodnei (Borza 1968). – Din liliac „plantă cu flori mov” (< tc. leytak).

iliac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce

iliac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] — Din fr. iliaque, lat. iliacus.