ieromonah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [
Var.: (rar)
iermonác s. m.] – Din
sl. ijeromonahŭ.ieromonah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ieromonáh s. m.,
pl. ieromonáhiieromonah (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ieromonah m. preot-călugăr:
pomenește pe monahi și ieromonahi CR. [Gr. mod.].
ieromonah (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [
Var.: (rar)
iermonác s. m.] — Din
sl. ijeromonahŭ.