ierodiacon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERODIÁCON, ierodiaconi, s. m. Călugăr cu funcție de diacon. [
Pr.:
-di-a-] – Din
sl. ijerodijakonŭ.ierodiacon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ierodiácon (-di-a-) s. m.,
pl. ierodiáconiierodiacon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERODIÁCON, ierodiaconi, s. m. Călugăr cu funcție de diacon. [
Pr.:
-di-a-] — Din
sl. ijerodijakonŭ.