iernat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IERNÁT,iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic2. – V. ierna.
iernat IERNÁT, -Ă,iernați, -te, adj. v. IERNA. – [DEX '98]
iernat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iernát s. n., pl. iernáturi
iernat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IERNÁT,iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. — V. ierna.