iernatic - explicat in DEX

iernatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERNÁTIC, -Ă, iernatici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (Ca) de iarnă, caracteristic iernii. 2. S. n. (Pop.) Iernat. ♦ (Concr.) Adăpost pentru oi în timpul iernii. 3. S. n. (Pop.) Hrană, nutreț pentru animale în timpul iernii. 4. S. n. Loc de adăpost pentru nave în timpul iernii. – Iarnă + suf. -atic.

iernatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iernátic¹ adj. m., pl. iernátici; f. iernátică, pl. iernátice

iernatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iernátic² s. n., (locuri) pl. iernátice

iernatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERNÁTIC, -Ă, iernatici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (Ca) de iarnă, caracteristic iernii. 2. S. n. (Pop.) Iernat, ♦ (Concr.) Adăpost pentru oi în timpul iernii. 3. S. n. (Pop.) Hrană, nutreț pentru animale în timpul iernii. 4. S. n. Loc de adăpost pentru nave în timpul iernii. — Iarnă + suf. -atic.

ĭernatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭernátic (est) și -ec (vest), -ă adj. De ĭarnă: vînt ĭernatic. S. n., pl. e. Adăpost de ĭarnă (p. vite, p. corăbiĭ).