ierbărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în
sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. –
Iarbă +
suf. -ărit.