ierbar - explicat in DEX



ierbar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

ierbar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.

ierbar (Dicționar de neologisme, 1986)
IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].

ierbar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)

ierbar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ierbár s. n., pl. ierbáre

ierbar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.

ierbar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] — Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

ierbar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. — Iarbă + suf. -ar.