ierbăluță - explicat in DEX

ierbăluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.

ierbăluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ierbălúță s. f., g.-d. art. ierbălúței; pl. ierbălúțe

ierbăluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). — Iarbă + suf. -ăluță.