ierarhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din
fr. hiérarchie.ierarhie (Dicționar de neologisme, 1986)IERARHÍE s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen.
-iei. / cf. fr.
hiérarchie].
ierarhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IERARHÍE s. f. sistem de subordonare a gradelor, funcțiilor, autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. (< fr.
hiérarchie)
ierarhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ierarhíe s. f.,
art. ierarhía, g.-d. art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíileierarhie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ierarhie f. ordinea și subordinarea rangurilor, demnităților, gradelor.
ierarhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. — Din
fr. hiérarchie.