ierarh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERÁRH, ierarhi, s. m. (
Bis.) Arhiereu. – Din
bg. ierarh.ierarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ierárh s. m.,
pl. ierárhiierarh (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ierarh m. cap bisericesc, arhiereu:
Sfinții Trei Ierarhi (adică Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul-de-D-zeu și Ioan Gură-de-aur), sărbătoare ținută la 30 Ianuarie. [Gr. mod.].
ierarh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERÁRH, ierarhi, s. m. (
Bis.) Arhiereu. — Din
bg. ierarh.