ier - explicat in DEX

ier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere. – Din sl. jerŭ.

ier (Dicționar de neologisme, 1986)
IER- v. hiero-.

ier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-IÉR¹ elem. -ar². ()

ier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-IÉR², -Ă suf. „referitor la...”. (< fr. -ier, -ière)

ier (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IER (‹ sl.) s. n. 1. Numele a două litere din alfabetul chirilic: ъ (ierul tare) și ь (ierul moale). 2. Vocala foarte scurtă, notată prin fiecare dintre aceste semne: una dură, mediopalatală, ъ (în transcriere ŭ) și alta moale, prepalatală, ь (în transcriere i). După poziția lor, pot fi intense (care s-au păstrat în limbile slave) și neintense (care au dispărut).

ier (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IER, râul, afl. dr. al Barcăului; 107 km. Izv. din c. Someșului și străbate câmpia cu același nume. În mare parte canalizat.

ier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ier (literă chirilică) s. n., pl. iéruri

ier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere — Din sl. jerŭ.