iepuroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEPURÓI,iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul. – Iepure + suf. -oi.
iepuroi(Dicționar de argou al limbii române, 2007) iepuroi,iepuroi s. m. (augm., înv.) elev de liceu (în Transilvania).
iepuroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iepurói s. m., pl. iepurói, art. iepuróii
iepuroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEPURÓI,iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul. — Iepure + suf. -oi.