iepurime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEPURÍME s. f. Mulțime de iepuri; totalitatea iepurilor. –
Iepure +
suf. -ime.iepurime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iepuríme s. f.,
g.-d. art. iepurímiiiepurime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEPURÍME s. f. Mulțime de iepuri; totalitatea iepurilor. —
Iepure +
suf. -ime.