ibrișimgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IBRIȘIMGÍU, ibrișimgii, s. m. (
Înv.) Fabricant sau negustor de ibrișin. – Din
tc. ibrișimci.ibrișimgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ibrișimgíu (
înv.)
(i-bri-) s. m.,
art. ibrișimgíul; pl. ibrișimgíi, art. ibrișimgíii (-gi-ii)ibrișimgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ibrișimgiu m. negustor de ibrișimuri:
calpacul de blană al armeanului ibrișimgiu FIL. [Turc. IBRIȘIMDJI].
ibrișimgiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IBRIȘIMGÍU, ibrișimgii, s. m. (
Înv.) Fabricant sau negustor de ibrișin: — Din
tc. ibrīșimci.ibrișimgiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ibrișimgíŭ m. (turc.
ibrișimği). Negustor de ibrișimurĭ.
Fig. Iron. Ramolit.