ibricel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IBRICÉL,ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric. – Ibric + suf. -el.
ibricel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ibricél(i-bri-) s. n., pl. ibricéle
ibricel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IBRICÉL,ibricele,s. n. Diminutiv al lui ibric. — Ibric + suf. -el.