ibovnicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IBOVNICÉL,ibovnicei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui ibovnic. – Ibovnic + suf. -el.
ibovnicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ibovnicél (pop.) s. m., pl. ibovnicéi, art. ibovnicéii
ibovnicel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IBOVNICÉL,ibovnicei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui ibovnic. — Ibovnic + suf. -el.