ibrișin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊
Expr. (
Reg.)
A-i trage (cuiva)
un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [
Var.:
ibrișím s. n.] – Din
tc. ibrișim.