ibum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IBÚM s. n. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. – Din
fr. ibum.ibum (Dicționar de neologisme, 1986)IBÚM s.n.invar. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. [< fr.
ibum].
ibum (Marele dicționar de neologisme, 2000)IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr.
ibum)
ibum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ibúm s. n.ibum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IBÚM s. n. Lege la vechii evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele soțului ei. — Din
fr. ibum.