iaca - explicat in DEX

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IACÁ¹ s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IACÁ², iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÁCA³ interj. v. iacă¹.

iaca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
iacá (iacále), s. f. – Gît. Tc. yaka (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololește numai în expresia a feșteli iacaua „a greși lovitura”. – Der. icăluță, s. f. (Munt., vas pîntecos).

iaca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iacá¹ (guler) (înv.) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále, art. iacálele

iaca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iacá² (tutun) (înv.) s. f.

iaca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iáca³/iácă¹ (pop.) interj.

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IACÁ¹ s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. — Et. nec.

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IACÁ², iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam.) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). — Din tc. yaka.

iaca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÁCA³ interj. v. iacă¹.