iacint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IACÍNT, iacinți, s. m. (
Livr.) Zambilă
(Hyacinthus orientalis). [
Var.:
hiacínt, hiacinți s. m.] – Din
fr. jacinthe.iacint (Dicționar de neologisme, 1986)IACÍNT s.m. (
Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var.
hiacint s.m. / < fr.
jacinthe, cf. gr.
Hyakinthos – personaj mitologic].
iacint (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)iacínt s.m. (înv.)
1. zambilă.
2. varietate de topaz (piatră prețioasă).
iacint (Marele dicționar de neologisme, 2000)IACÍNT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr.
jacinthe)
iacint (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iacínt (iacínți), s. m. –
1. Zambilă. –
2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). –
Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (
sec. XVII) și modern din
fr. hyacinthe. Var. este
înv.iacint (Dicționaru limbii românești, 1939)*iacínt saŭ
ĭacínt m. (vgr.
῾yákinthos, de unde lat.
hyacinthus, it.
giacinto, fr.
jacinthe). Zambilă, o floare liliacee cu miros foarte plăcut originară din nordu Africiĭ (
hyacinthus orientalis). Un fel de topaz galben care bate în roș.
iacint (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IACÍNT, iacinți, s. m. (
Livr.) Zambilă. [
Var.:
hiacínt s. m.] — Din
fr. jacinthe.