iacătă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.iacătă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iácătă (
pop.)
interj.iacătă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iacătă! int. iacă. [Compromis între
iacă și
iată].
iacătă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.